Get all 4 om la lună releases available on Bandcamp and save 15%.
Includes unlimited streaming via the free Bandcamp app, plus high-quality downloads of Fazele Lunii (Live la TNB), Echilibru, În caz de om la lună, strigați “om la lună stânga/dreapta”, după caz, and Dans.
1. |
Labirint (Live la TNB)
05:28
|
|||
|
Ascunde-te, ascunde-mă,
Alungă-te, ascultă-mă
Suntem puțini, tot mai puțini,
Vindem lumini pe rădăcini.
Ascunde-te, ascunde-mă
Sub pietre grele de cumpănă,
Sub fire smulse din război,
Ascunde-ne pe amândoi.
Știu, sunt cu ochii pe noi,
Ascunde-ne pe amândoi
Și fă s-apară un blestem
Să fii aici când eu te chem
Și spune-ntruna de deochi
Cât eu lipesc un ochi de ochi
Și scuipă-n sân și mergi ’napoi
Să dezlipească răul de noi.
N-am încetat să te cuprind
Să te arunc și să te prind
N-ai încetat să mă ascunzi
În ochii tăi la fel de scunzi
Să ne-ncuiem cu chei de-argint
Să punem spini și labirint
Și un cățel de usturoi
Ascunde-ne pe amândoi.
|
||||
2. |
||||
|
Dar să vezi ce sperietură...
Oare de la ce mi s-o fi tras?
De la inimă sau de la glas?
De la minte sau de la cuvinte?
Sau de la mine cel dinainte?
Dar să vezi ce sperietură...
O fi fost c-am iubit fără frică și fără măsură?
O fi fost că m-am dus prea mult spre apus
Și-apoi nu m-am mai dat dus
Și vântul m-a luat pe sus.
Ce-ai pățit, te-ai speriat?
Hai, că doar ești bărbat!
Nu știai că noi luptăm războaie?
Haide, sus, în picioare,
Știu c-a fost o scăpare,
Cei ca noi n-or să se îndoaie!
Noi n-am fost doborâți de vânt
Noi n-am fost doborâți de vânt
Noi n-am fost doborâți de vânt
Până de curând.
Dar să vezi ce sperietură...
O fi fost c-am zburat spre înalt și-am tras aer pe gură?
Și gura s-a făcut mai multe
Și a spus vrute și nevrute
Și apoi a tăcut în gând
Și gândul s-a făcut pământ.
|
||||
3. |
||||
|
Am să te-nvăț câte ceva despre zbor,
Acum că ești mare descoperitor.
Ia-mă de braț și hai să pornim,
Să nu-ți fie frică, putem oricând să ne-oprim.
Să zbori către soare zborul topit,
Chiar de te doare la infinit
Să zbori spre lumină,
Senin și curios,
Chiar de-ai rămas fără aripi pe os.
Ai să zbori în cercuri
Și uneori o să-ți fie greu și ție să zbori,
Ai să zbori înalt sau poticnit,
Doar așa e zborul, să-l zbori negreșit.
Am să zbor cu tine
Spre înălțime
Și-am să-ți povestesc câte ceva despre zbor,
Acum că ne știm de-o viață și-un dor.
Închide ochii și zboară în gând,
Și-apoi să-i deschizi, rând pe rând.
Și bate din aripi peste pereți,
Privește în jur, ce de frumuseți...
Și zboară-ți zborul amețitor
Și dac-ai să cazi, te-oi prinde din zbor.
Am să zbor cu tine
Spre înălțime
O să zburăm spre înalt.
Fiecare e dator c-un zbor.
|
||||
4. |
Pace (Live la TNB)
05:29
|
|||
|
Ce-ar fi dac-ai începe și tu să te ierți?
Ce-ar fi dac-ai ști că nu ești singurul greșit?
Ce-ar fi dac-ai începe și tu să te ierți?
În sfărșit.
Ce-ar fi să nu te mai uiți înapoi,
Nici peste umăr sau cuvântul cel rostit,
Ce-ar fi să nu te mai uiți înapoi,
În sfârșit.
Pace ție, cititorule,
Pace ție, tuditorule,
Pace ție iubitorule,
Împiedicatule.
Și de inimi negustorule,
De iubiri făuritorule,
De greșeli greșitorule,
Descoperitorule.
Ce-ar fi să-ncepi cu începutul nou?
Cu alte cuvinte, complet răsucit.
Ce-ar fi să-ncepi cu începutul nou,
În sfârșit.
Pace ție, iubitorule,
De inimă frântă posesorule,
Pace ție, gânditorule,
Iar și iar îndrăgostitule,
Pace ție, ostenitule,
Și pierdut regăsitule,
Pace ție, cititorule,
Nemuritorule.
Urmele se șterg curând,
Șterge-le și tu din minte,
Până la urmă n-au fost decât foc și cuvinte.
Pace ție.
Urmele se șterg curând,
Șterge-le și tu din minte,
Fă pace cu tine-n gând,
Cu alte cuvinte.
|
||||
5. |
Dans (Live la TNB)
05:08
|
|||
|
Îți amintești tu oare,
Prima dată când ai simțit
Că ți se mișcă pământul de sub picioare.
Și trezit din visare,
Căci s-a-ntâmplat fix cât ai clipit
Te-ai așezat pe spate să nu se miște mai tare.
Dar să vezi ce-ntâmplare
El se mișca necontenit
De parcă n-ar mai fi fost ziua următoare.
De parcă n-ar mai fi fost,
De parcă n-a fost nicicând
De parcă n-am fost nici eu
Vreodată pe pământ.
Dac-atunci când pământul se clatină
Privești doar în sus
Ai să vezi stele cum dansează
Frumos - puțin spus.
Și-ai să-ți simți și tu picioarele-n dansul lor desperecheat
Dansând de zor pe pământul ce-n loc s-a mișcat.
Pe pământul ce n-a stat de mult.
|
||||
6. |
||||
|
Știi prea bine că nu ne-am propus așa.
Ce cuvânt ni se cuvine și ce pedeapsă grea?
Am lăsat inimile să cadă, cu capul ‘nainte s-au dus
Au căzut într-o grămadă de alte inimi căzute de sus.
Nu ne-a ieșit cum ne-am gândit..
Nici de data asta.
Când luminile s-au aprins
Și toți am plecat din vis
Cine-a mai rămas să strângă
Ce am ucis?
Cine-o să pună înapoi
Ce-a mai rămas din noi
Când acasă o să ajungă
După război.
Și nici mâinile nu sunt mai bine
Din strânsoare ele s-au desprins
Una a rămas lipită de tine
Cealaltă nu s-a mai prins.
Și ce luptă ciudată se-ncheie
Fără niciun învingător
Hai la casele noastre, iubito,
Hai să ne fie dor.
Nu ne-a ieșit cum ne-am gândit..
Nici de data asta.
|
||||
7. |
Echilibru (Live la TNB)
06:06
|
|||
|
Suntem pe muchie de cuțit,
Mergem încet și cu tălpile goale ce ne sângerează cumplit,
Am făcut ce-am făcut și-am ajuns chiar de unde-am pornit
Și ne-am oprit.
Suntem pe muchie de cutit
Și taie-al naibii de bine, doar pe noi a fost ascuțit
Pe inimi de piatră ce n-am lăsat odată la dospit
Ci le-am lăsat la rănit.
Dar, totuși, ce echilibru…
Nu spuneți, prieteni, când ați mai văzut așa ceva,
Doi oameni mergând pe o lama ce sângera
Ținându-se de mână în echilibru.
Suntem pe muchie de cuțit,
În stânga e hăul, în dreapta e un cui ruginit
Unde-am pus la păstrare și râs și mirare
Dar apoi am obosit.
Dar, totuși, ce echilibru…
Nu spuneți, prieteni, când ați mai văzut așa ceva,
Doi oameni mergând pe o lama ce sângera
Ținându-se de mână în echilibru.
Tu mă ții pe mine de-o aripă-n loc,
Iar eu am părul tău strâns legat la mijloc
Și înaintăm
În echilibru
|
||||
8. |
||||
|
Ce mai faci tu, unde te-au ascuns,
De când cu acul n-ai mai împuns?
Ce mai faci tu, unde te-au ascuns?
Te-am așteptat și azi și ieri
Dar n-ai venit peste tăceri,
Dar n-ai venit peste tăceri.
Cu trupul greu, înfipt în lemn,
Să mă mai tem, să nu mă tem?
Din ochi fixez un punct bizar
Din buze și imaginar.
Iar limba-n patru zări s-a dus
Din ce s-a spus și nu s-a spus,
Genunchiul stâng e stâlp sublim,
Cel drept mi l-ai pierdut puțin
Și ce-a rămas din mine-acum
Sunt degetele pe-un postum.
Și spune-mi ce mai faci, mai știi?
Mai știi când noi eram beții?
Când te-apăram și n-apăreai
Pe cerul ce des îmi erai.
Pe cerul ce des îmi erai.
Copilă cu ochi și mâini reci,
Să pleci acum, acum să pleci.
Și de-oi veni, de te-oi chema
În gânduri sau altundeva,
Să știi că-n mine crește-acum
Un foc din vreascuri de alun
Ce va spăla și va usca
Din mine și altcineva
Și nu mi-e frică să te văd,
Mi-a fost demult, când eram surd
Dar nu mă tem acum deloc
Căci sunt trecut prin vers și foc
Am să mă nasc și-am să iubesc
Să cresc, să mă rostogolesc,
Frumos și viu și palid sunt
Sunt gata să primesc curând
Prețul de-a fi cu tine-n gând.
|
||||
9. |
||||
|
Ce mai faci tu, unde te-au ascuns,
De când cu acul n-ai mai împuns?
Te-am așteptat și azi și ieri
Dar n-ai venit peste tăceri.
Te tot priveam, doar pe furiș,
Prin ochii grei, întredeschiși,
De-oi fi acum când eu te chem,
De ce tot vii doar când mă tem?
Și spune-mi ce mai faci, mai știi,
Și spune-mi ce mai știi, mai ești,
Și spune-mi ce mai ești, mai vrei?
Și spune-mi ce mai vrei să-mi iei?
Și spune-mi ce mai iei să-mi dai
Și spune-mi c-ai să-mi dai de vești
Și ce de vești ai să-mi mai spui:
De nu-s al tău, ‘s-al nimănui
Tu când erai, când nu erai
Când mă iubeai, când mă iubeai,
Din trupuri când mi te rupeai
Și când plecai și când stăteai.
Și spune-mi ce mai faci, mai știi,
Și spune-mi ce mai știi, mai ești,
Și spune-mi ce mai ești, mai vrei?
Și spune-mi ce mai vrei să-mi iei?
Și spune-mi ce mai iei să-mi dai
Și spune-mi c-ai să-mi dai de vești
Și ce de vești ai să-mi mai spui:
De nu-s al tău, ‘s-al nimănui.
|
||||
10. |
Zid (Live la TNB)
04:58
|
|||
|
Sunt al tău, dacă simți nevoia să mă vezi sunt aici
Cu spatele la zid, cu spatele la zid.
Sunt aici, tu ridică-ți privirea din pământ și-ai să vezi
Un individ cu spatele la zid.
Am făcut toți pașii-napoi, eu, cel lucid.
Și-am ajuns aici, cu spatele la zid.
Și-am rămas numai noi doi aici, nu am ce să-ți mai ucid
Suntem doar noi, crescându-ne un zid.
Și-am dus zi după zi, și-am dus zid după zid
Pân-am ajuns aici, privindu-ne timid.
Și-am zburat și ne-am dus și pe jos și pe sus
Pân-am ajuns aici, zidindu-ne în zid
Zidindu-ne în zid.
Ți-amintești lumea noastră cum era doar din uși ce se deschid
Și noi băteam în lemn să n-apară vreun zid
Și sub ochi și la colțuri de zâmbet nu purtam niciun rid
Și-n depărtări nu se zărea vreun zid.
|
||||
11. |
Valurile (Live la TNB)
03:54
|
|||
|
Pe urma ta, pe unde treci
Să-mi lași și mie un semn
Când peste toți ai să-ți îneci
Malurile.
Cum urmele-ți sunt tot mai gri
Și-am să uit cum să te mai chem
Să-mi lași să-ți cresc prinsori de zi
Valurile.
Să-mi lași și mie un semn.
Pe urma ta, pe unde treci
Să-mi lași și mie un semn
Cu gându-ți bun ai să-mi petreci
Malurile
Cum urmele-ți se șterg pe chip
Și nici zâmbetul nu-ți mai știu
Am să-ți primesc stins și nisip
Valurile.
Lasă-mi un semn, iubito, cuminte, pe țărm din nisip
Și-n lut și-n lemn să-ți cresc copii în fel și chip
De-ți amintești să-mi dai un semn
Și de mă tem că, poate, n-am să înțeleg
Din pietre mici și albe drumul am să-ți aleg
De-ți amintești să-mi dai un semn.
Valurile.
|
||||
12. |
||||
|
Ești așa de frumoasă în dimineața asta de-octombrie,
Tot parfumul ți-e-n casă, iar eu te privesc plin de glorie.
Mă gândesc și ți-aș spune că zeii te-au adus din lumea cealaltă,
Pricepuți de minune și le-au pus pe toate laolaltă.
Tu aduni resturi, tu aduni resturi din noi,
Cu mâinile tale supranaturale.
Tu aduni resturi, tu aduni resturi din noi,
Ști să le pui înapoi.
Ai în ochi nemurire, așa cum stă bine oricărei minuni.
Știi să sufli simțire peste cioburile pe care le aduni
Și în mâini ți-e puterea, în atingerea care vindecă,
Luminezi încăperea și neliniștea mea de sâmbătă.
Tu aduni resturi, tu aduni resturi din noi,
Cu mâinile tale supranaturale.
Tu aduni resturi, tu aduni resturi din noi,
Ști să le pui înapoi.
Știi să ne faci înapoi.
|
||||
13. |
||||
|
La capăt de linie, dacă te uiți cu atenție
O să vezi rătăcind două puncte de suspensie.
Ce știu cel mai bine, sau cel putin li s-a dus vestea,
Să privească în zare și să continue povestea.
Oricum din poveste înainte mult mai este.
La capăt de linie, dacă ți-au luat urma,
Am să te strâng în brațe și-am să-ți plâng eu lacrima.
Și dac-o să rămân fără și înc-o să te doară,
Am sa te-ascund cu grijă de lumea de-afară.
Oricum din poveste înainte mult mai este.
Când timpul te oprește,
Când timpul te sperie,
Am să fiu eu acolo,
La capăt de linie.
Când lumea te privește,
Când lumea ta se zguduie,
Am să fiu eu acolo,
La capăt de linie.
La capăt de linie, dacă ți se face frică
Ai să găsești la mine în plus o aripă.
Și-o să zburăm știi bine spre locurile-nalte
Și-am să-ți arat luminile lunii celeilalte.
Oricum din poveste înainte mult mai este.
Când timpul te oprește,
Când timpul te sperie,
Am să fiu eu acolo,
La capăt de linie.
Când lumea te privește,
Când lumea ta se zguduie,
Am să fiu eu acolo,
La capăt de linie.
Când se termină drumul
Și nu mai vezi un altul,
Am să te aștept acolo
Desenând altă linie.
Când ai ratat intrarea
Și saltul de încredere,
Am să fiu eu acolo,
La capăt de linie.
La final de poveste o sa scriem noi peste.
|
||||
14. |
Luna ta (Live la TNB)
05:53
|
|||
|
Fiecare dintre noi, cu pașii zvelți sau greoi,
Lipiți de pământ sau cocoțați pe turle,
Sub câte un nor sau un reflector
Își caută o lună la care să urle.
Și fiecare dintre noi în salturi doi câte doi,
Cu trâmbițe și cu surle
Sau cu băgare se seamă își cheamă
O altă lună la care să urle.
Să-mi dai și mie luna ta
A mea nu-i deloc sau prea puțină,
Să-mi dai și mie luna ta
Și-am să ți-o dau înapoi mai plină
De-mi dai și mie luna ta,
C-un urlet ce-nseamnă că nu te joci,
De-mi dai și mie luna ta
O să urlăm pe două voci.
Auuuuuuuuuuu
Cuceritori sau nomazi,
Palizi sau roșii-n obraz,
Lipiți de pământ sau cocoțați pe turle,
Preafericiți, nefericiți,
În orice crez și-n orice caz
Visând o lună la care să urle.
|
||||
15. |
||||
|
Ce surpriză să te-ntâlnesc
Chiar aici în mijlocul gândului meu nebunesc
Cum mersul îl știm,
Încă putem să ne-oprim.
Ce surpriză să te-ntâlnesc
Chiar aici pe fundul fântânii din neomenesc
Din întuneric venim,
Încă putem să ne-oprim.
Dar dacă tu n-ai să-mi dai drumul la mână,
Să mă pleci, să mă stai, lună nebună,
Atunci n-o să ne-oprim,
De murim.
Iar dacă tu ai să ceri să fie pace,
Am s-așternem tăceri pe foc și ace
Și tot n-o să ne-oprim.
Ce surpriză să te-ntâlnesc
Chiar acum în timpul avântului copilăresc.
Să mă tem, să mai vin?
De nu putem să ne-oprim?
Ce surpriză să te-ntâlnesc
Chiar acum când din vârful urcușului rostogolesc
Ce priveliști găsim,
Nu mai putem să ne-oprim.
|
||||
16. |
Cute (Live la TNB)
04:41
|
|||
|
Ce de forme ciudate
Capătă chipul tău.
Îmi spuneam - ce pierdută,
Privindu-te din ecou.
Mă gândeam - ce de umbre
Face peretele ăsta nou,
Ce de vieți și ce lupte
S-au dus aici
Între bine și rău.
Ce privire pierdută ți-am găsit rătăcind.
Și ce forme ciudate mi-ai dat să îți potrivesc
Și surâs din suspine, să-nvăț să-ți înlocuiesc.
Ce de umbre uitate în camera de zi
Și ce de urne pe poliță te-au tot așteptat să vii.
Ce privire pierdută ți-am găsit rătăcind
Și ce schelet chipeș, din dulapul tău
Am văzut ieșind.
Și câte cute-ai păstrat de demult
Și cât ți-a fost dat să stai ascunsă
Și câte linii a trebuit să-ți netezesc
Și ce uitare nepătrunsă.
Și ce de colți ascuțindu-se am întâlnit
Și ce de frică de moarte
Și ce prăpastii am ocolit
Și tot așa mai departe.
|
||||
17. |
Liniștea (Live la TNB)
05:46
|
|||
|
Ca să vezi, ce ciudat,
Cum ne-am împiedicat tocmai noi.
Nu era nimic în drum.
Cum și cine ne-a tras
Lumea chiar de sub nas, înapoi.
Cine ce, cine cum?
Îmi caut liniștea, îmi caut liniștea
În neliniștea ta.
Îți cauți liniștea, îți cauți liniștea
Pe-aici, pe undeva.
Ca să vezi, ce ciudat,
Cum ne-am împiedicat chiar aici.
Urmele-s pe nisip.
În ce parte-a născut
Și-n ce parte-a durut, poți să-mi zici.
Îți simt cute pe chip.
Îți cauți liniștea, îți cauți liniștea
În neliniștea mea.
Îmi caut liniștea, îmi caut liniștea
Pe-aici, pe undeva.
Mai ai părți ce nu dor?
Mai ai aripi de zbor?
Mai ai timp să mai crești?
Mai ai colți să lovești?
Mai ai știre de noi?
Mai curând, mai apoi?
Mai ai dorul de dus?
Mai ai nasul pe sus?
Mai ai, mai ai?
Mai ai, mai ai, mă mai ai,
Mai ai, mai ai, mă mai ai.
|
||||
18. |
||||
|
Când din degete nu va mai curge cerneală
Și ultima pagină va rămâne goală,
Când rânduri nescrise ne vor cere socoteală
Hai, scrie-le tu pentru mine,
Și scrie-le bine.
Și dacă m-ai iubit așa cum mi-ai spus,
Mai strânge-m-odată și fă-te dus,
Băiete, să zbori de acum doar pe sus,
M-auzi tu pe mine?
Și scrie-mă bine.
Scrie-mă bine și scrie-mă-n toți
Și scrie-mă simplu, de nu mai poți
Și-atunci când crezi că m-ai terminat de scris,
Mai scrie-m- odată și-n vis.
Și dacă vreodată ai să recitești
Ce-ai scris, cum m-ai scris,
Acolo unde ești.
Poate-ai să ți-aduci aminte cum era să mă iubești.
Așa că scrie-mă bine
Și ține-mă pentru tine.
Scrie-mă bine și scrie-mă-n toți
Și scrie-mă simplu, de nu mai poți
Și-atunci când crezi că m-ai terminat de scris,
Mai scrie-m-odată și-n vis.
|
||||
19. |
||||
|
Ce lucru mare mi-a fost dat s-aud,
Se făcea că veneai dinspre soare sau poate dinspre sud.
Ai pornit să vezi orașul și marele gutui
Și să te stabilești eventual la umbra lui.
Dar cumva, fără vreo hartă sau ceva,
Te-au purtat pașii mici prin loc deschis
Și-ai nimerit la mine-n vis.
O, ce mai vis...
Să știi că te-am așteptat și te-am scris
Și te-am șoptit din prima zi
Și te-am iubit fără să-mi fii.
Ce lucru mare mi-a fost dat să mă-nveți,
Din vis în vis, din nopți și dimineți.
Ai găsit orașul și marele gutui
Și ne-am stabilit în final la umbra lui.
Și cumva, fără să știi de harta mea,
Te-au purtat pașii mici prin cord deschis
Și-ai nimerit la mine-n vis.
O, ce mai vis...
Să știi că te-am așteptat și te-am scris
Și te-am șoptit din prima zi
Și te-am iubit fără să-mi fii.
|
||||
20. |
||||
|
E timp pentru noi, e timp pentru noi
Iubito, ascultă, în lumea asta multă, e timp pentru noi
E timp cu noroc, e timp cu noroc
Am nimbul la mine, în ochi ai lumine și-n inimă foc
E timp pentru noi.
E timpul ales, e timpul ales
Ascultă cum cântă, priveliștea-i mută, războaiele țes
E timp de cules, e timp de cules
Cireșele-s coapte, în fluturi e noapte și noi mai ales
E timp pentru noi.
Ia acul în mână și coase-o dorință,
Ia ața cea trainică, de-i cu putință
E timp pentru noi.
Ia acul în mână și coase-ne-n tiv
În inimi și tâmple și definitiv
E timp pentru noi.
|
||||
om la lună Bucharest, Romania
Om la lună este un strigăt. De mare iubire, de frică, de bucurie, de regăsire, de tristețe, de neadaptare, de renunțare, de curaj, de recunoștință. Este un mesaj de redescoperire și asumare a unor emoții și stări nealterate de niciun fel de element de autocenzură. ... more
If you like om la lună, you may also like:
Enough as it Was
by Amos the Kid
Terrifically edgy guitar rock defines the latest from Amos the Kid, funneling country influence through a gritty indie aesthetic.
go to album
Hold The Door For Strangers
by Labrador
Philadelphia-based Labrador make unfussy and empathetic alt-country meant to sincerely bolster the downcast in times of strife.
go to album
The Boy With Pearls For Eyes
by Ollie Cook
Killer tunes from teen indie rocker Ollie Cook, who has an ear for a smart riff and an eye for sharply imagistic observation.
go to album
Nothing's Real, So Nothing's Wrong
by Kevin Devine
Kevin Devine looks to moments of rupture and anxiety with an unflinching eye on his latest LP of gracious, big-hearted indie rock.
go to album
The Woman You Want
by Eliza Shaddad
Haddad returns with cinematic soundscapes that include introspective folk, post-grunge, and indie-pop influences.
go to album
Punchy pop-rock from Perth that balances gritty guitar work with wry hooks.
go to album
Another Place to Need
by A.O. Gerber
Moody, atmospheric songs where heavy atmosphere gathers around feathery vocals and shoegaze-ballad guitars.
go to album
